Dragostea in vremea holerei
Posted: August 26, 2009 at 9:36 amAm citit cartea, este o lectura placuta, chiar foarte placuta. Daca reusesc, maine ma voi uita si la film
Am incercat sa citesc si “Toba de tinichea” insa descrierea pe 4 pagini a ordinii in care bunica isi rotea fustele m-a determinat sa renunt. Eu cred in literatura hedonista nu in cea cerebrala
The Discussion
see what everyone is saying
Ai vazut pana la urma filmul? Eu nu am ajuns sa il vad decat azi: e superb.
Le dai dreptate barbatilor care dupa ce au suferit o deziluzie in dragoste pot sa intretine nenumarate relatii intime cu diferite femei, doar pentru a uita ca au suferit??
La inceput am zis ca tipul e obsedat bine de tot, l-am comparat cu pers principal din Lolita. Nu credeam ca o sa fie cu happy ending. De fapt ma cam supara ideea ca trebuia sa profite de atatea femei, doar pentru ca una i-a ranit inima in tinerete. .. Si daca ar fi sa o luam logic, ce fel de dragostea putea sa fie intre ei, din moment ce nici macar nu au putut sa fie impreuna singuri pentru cateva minute? A avut Fermina (sau asa ceva) dreptate cand a zis ca mai mult a fost o iluzie decat dragoste, nu?
Si apoi cand EL a vazut ca ea nu mai vrea sa fie cu el, ca s-a maritat, e fericita, e insarcinata, de ce nu poate sa incerce sa isi refaca putin viata? Nu e egoist, in dorinta lui de a profita de 622 de femei, doar pentru a-i fi lui mai bine?
E…frumos ca a avut o dragoste eterna…Dar mie mi se pare ca a fost crud. A zis ca nu poate trai fara dragoste, dar nu i-a trebuit dragostea nimanui, doar a Ferminei si a tipei cu porumbeii. Si, si in al 2-lea caz s-a dovedit ca fi egoist si crud, cand a scris cuvintele ales pe burta ei, desi stia ca are un sot gelos. Sa inteleg ca nu s-a gandit el prea mult la faptul ca o pune pe ea in primul rand sa isi asume un risc f mare doar intalnindu-se cu el?!?!?
Nu stiu ce sa zic. Daca ar fi sa-l judec eu, si eu sunt cam critica, atunci as zice ca ceea ce simte el nu e dragoste adevarata. Dragostea adevarata nu e egoista, planificata si rea. Daca a vazut ca EA nu il mai vrea, trebuia sa o lase in pace, sa isi gaseasca si el o nevasta si sa traiasca oarecum linistit. Dar, in schimb, el a trebuit sa complice tot, nu i-a adus nici o bucurie mamei sale cu viata pe care a vut-o, iar femeile de care a profitat nu l-au facut fericit. In film nu se pune accept la cate dintre ele le-a frant inima, ca din alea 622 e imposibil sa fie toate usuratice! Deci personajul a devenit un batran obsedat si oarecum un pervers sexual care nu are nici o problema sa intretina relatii sexuale cu o nepoata cu 50 de ani mai tanara decat el.
Ma rog, e tarziu si as putea sa stiu un eseu depre filmul asta. Vreau totusi sa vad cum ai interpretat tu filmul, si cum explici tu dragostea.
Inca nu am vazut filmul, dar din ce povestesti tu se pare ca e departe de ideea cartii. Din ce am inteles eu, personajul principal al cartii nu este o persoana ci o idee: dragostea, care se manifesta in foarte multe forme. Pe Marquez il citesc mai mult pentru placerea lecturii decat pentru teoria literara din spatele cuvintelor.
Imi eviti mereu intrebarile.
Vreau sa stiu ce intelegi tu prin dragoste. Stiu ca nu o sa filosofezi, dar macar scrie sa inteleg si eu putin despre acest sentiment rar intalnit in zilele noastre, din perspectiva unui barbat contemporan.
Dragostea e atunci cand primesti o floare, nu un buchet
Habar n-am, e un sentiment care, ca orice sentiment, are o intensitate si o durata – ce sec suna! (parca e citat din DEX).
Marquez ca Marquez. Citeste Banchetul lui Platon, parca e mai sistematic